„Forexaventură” pe tărâmurile patriei Ungare

O zi frumoasă de iarnă, cu zăpadă pe pomi și pe toate dealurile Țării Românești, o zi numa’ bună de călatorit.

Îmi iau desaga, pun bagajele în mașină și pornesc la drum spre Austria împreuna cu mama și cățelul.

Tâgâdâm-tâgâdâm până în granița cu Ungaria (aia de la Satu-Mare) unde la ieșire din țară se face o coadă decentă de câteva mașini, dar nu-i bai (e sell) că merge repede și trecem vama în nu mai puțin de 35 de minute…

Pe partea cealaltă, la intrarea în România, s-a format o coadă de 14 km care face pelerinajul de la Sf. Parascheva să pară doar o întâlnire de week-end cu băieții.

Claxoane, nervi, oameni ieșiți din mașini, înjurături cât încape și cât duce vocabularul limbii române și creativitatea românilor supărați și frustrați care au condus mii de kilometrii din Spania, Franța, Germania, Belgia, unii chiar din Regatul Unit ca să își viziteze rudele din R.B. România doar ca să petreacă o bună parte a zilei blocați în înghesuiala din vamă.

Deasupra porții iadului din „Divina Comedie” scrie: „Abandonați orice speranță voi cei ce intrați aici”. S-ar fi potrivit perfect pe un panou la 15km de granița Ungariei cu România.

Dincolo de graniță, în Ungaria câțiva românași șmecherași (toți cu BMW dar nu vreau să mai zic nimic) au încercat să fie mai catolici decât Papa și intrând pe contrasens ca să depășească coloana de mașini au reușit sa blocheze drumul și pe celălalt sens, ca și noi, cei ce mergem către Ungaria/Austria sau oriunde către Vest, să simțim puțin din ce simt și cei ce stau la coadă, la intrare în România.

Am stat blocați 45 de minute, la 5 km după ce am intrat in Ungaria.

Amu să trecem la problema cu pricina.


„Forexaventura” din Ungaria
Venind cătinel-cătinel pe autostrăzile Ungariei, trecem de Budapesta pe centura ocolitoare a capitalei și, ca tăt omu’ ne oprim la o benzinărie/peco, cum preferați să-i spuneți, ca să alimentăm, să mâncăm ceva și no, să mergem la baie.

Ungurii/Maghiarii/Prietenii noștri (depinde de orientările politice a fiecăruia) nu au EUR ca monedă oficială și atunci dacă vrei să te duci la baie, trebuie să intri cu o monedă de 100 de HUF (Forint Maghiar).

No atunci eu, „mare trader” cu macro, cu bănci centrale cu alea-alea mă uit să văd cât e cursul valutar EURHUF. 

​Uitați aici:

Și graficul:

Toate bune și frumoase până când mă duc să schimb si eu cele două monede de 50 eurocenți, singurele pe care le găsisem in portofel, la tejghea la mini-restaurantul acela din benzinărie.

Doamna de acolo, care nu vorbea nici engleză, nici germană, îmi spune ceva în maghiară (singura limbă europeană pe care dacă nu o cunoști, nu ai nicio șansă să o dibuiești logic) și mă îndrumă spre tejgheaua benzinăriei.

Doamna de la tejgheaua benzinăriei, la fel, bla bla bla în maghiară și îi face semn unei tovarășe d-acolo să vină să-l ajute și pe amărâtul asta să-i schimbe niște bani. Duduia respectivă, că altfel nu pot să-i spun pentru că nu se încadrează în nicio altă categorie, îmbrăcată în „trening” Adidas din cap până-n picioare și vorbind la telefon se apropie de mine cu viteza uluitoare a unei mumii egiptene.

Eu, încerând să comunic într-o englezo-germană ca să mă pot face cumva înțeles spun: ”Hundert HUF, please exchange” și îi întind o monedă de 50. Distinsa „doamnă” se uită la mine de zici că i-am zis ceva de Trianon și în limba ei amestecată cu ce mai știa, îmi răspunde: „Nein, nem. 1 Euro bitte!”.

Eu știam clar că 1 euro îmi asigură, în Ungaria, acele proverbiale „trei pișări”.

1 Euro = 367 de HUF, intrarea la budă 100 de HUF, țac-pac simplu ca bună-ziua.

Mă uit la tovarășa puțin nedumerit de cerința ei și în mintea mea eram la câteva secunde să-i spun că asta e tâlhărie la drumul mare. Dar fiindcă nu mai puteam să stau fără să merg la baie și pentru că nu aveam chef de scandal și să o aud cum turuie ca o mitralieră în limba ei am decis să las de la mine și să accept.

Așa comisioane și spread-uri găsești doar pe cele mai pușcate exchange-uri de criptomonede, dar acuma aia e. Data viitoare o sa mă duc pregătit și o să am mereu HUF-ii la mine. 

Concluzia acestei povești este că am dat sell EURHUF în viața reală și mi-am luat țeapă.
Ce să faci? N-ai ce să faci!

Morala: Dacă tranzitați Ungaria e bine să calculați în avans cam de câte ori trebuie să opriți și să aveți niște mărunțiș de HUF ca să nu vă tragă țeapă tovarășii noștri din Câmpia Panonică.


Mulțumesc foarte mult pentru că ai avut răbdarea să citești până la capăt.


Crăciun Fericit și un An Nou bun și profitabil pentru toată lumea!
​Mihai Ivanov