Pentru a răci inflația, salvezi băncile sau le lași să falimenteze?

Scopul creșterii dobânzii este de a provoca dureri economice.
Într-o lume perfectă, această durere s-ar răspândi uniform și echitabil, iar economia ar încetini exact cât trebuie pentru a readuce inflația la țintă.

Rata dobânzii de referință este un instrument renumit.

Dar la cum stau lucrurile, povara cade cel mai mult asupra persoanelor aflate într-o situație dificilă, respectiv cei care s-au împrumutat prea mult și nu mai pot face plățile.

Dar dacă această povară ar cădea asupra băncilor și a capitalului speculativ?

Ar fi un lucru bun?
Desigur.

Aceștia ar trebui să fie cei care își asumă riscurile într-o economie.

Este ceea ce se va întâmpla?
Nu am miza pe asta.

Într-o lume perfectă, capitalul de risc ar fi curățat, iar băncile ar înăspri creditele.

Asta ar însemna că FED-ul nu ar trebui să mai ridice dobânda chiar atât de mult și că le-ar oferi acelor consumatori îndatorați o șansă de supraviețuire.

Problema pentru FED și Trezorerie este că e greu să stăpânești o criză bancară.

Dacă permit focului să se răspândească - așa cum au făcut oficialii în trecut cu Lehman Brothers - ar putea scăpa rapid de sub control.

Acea criză financiară ar fi putut fi evitată... ar fi fost costisitor... dar o combinație mai rapidă de reduceri de rate, QE și bani guvernamentali ar fi fost mult mai ieftină decât ceea ce s-a întâmplat, iar acea lecție nu a fost uitată la Washington.

Deci ce se va întâmpla?

O alegere ușoară pentru FED și Trezorerie, vor salva băncile și vor lăsa consumatorii să se usuce.

Înăsprirea lentă a economiei prin hike-uri este o metodă încercată și dovedită prin care bancherii pot simți că dețin controlul, iar o criză bancară ar fi ca și cum s-ar juca cu focul.

Realitatea este că FED și Trezoreria au mai multe variante.

Ei pot susține depozitele și ar putea schimba acele obligațiuni în cash pe care l-ar putea pune în bilanţ ca un fel de mini-QE.

Dacă oricare dintre aceste lucruri este anunțat, problemele industriei bancare din SUA ar fi rezolvate.

Problema ar fi că această rezolvare funcționează împotriva obiectivului FED din acest moment și anume, reducerea inflației.

Dacă guvernul SUA ar susține depozitele sau FED-ul ar scoate obligațiunile din bilanţurile bancare, asta doar ar pune paie pe foc. Banii aceia ar putea ieși imediat din bănci sub formă unor împrumuturi și asta ar menține economia încinsă.

În schimb, dacă FED și Trezoreria ar lăsa problemele să-și urmeze cursul, acest lucru ar duce la acumularea de depozite ale băncilor. Acest lucru ar diminua impulsul de credit și ar răci economia fără ca FED-ul să fie nevoită să ridice rata peste 5.5% (și eventual nici măcar să nu ajungă atât de sus).

În plus, concurența pentru depozite ar trebui să determine băncile să majoreze ratele depozitelor, ceea ce ar reprezenta un stimulent pentru consumatori și întreprinderi să economisească mai degrabă decât să cheltuiască.

Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă acum în sectorul bancar din SUA este o altă formă de  tightening și înseamnă că FED-ul va trebui să facă mai puține înăspriri de modă veche pentru a obține aceleași rezultate.

Marele risc ar fi formarea unui efect de domino al falimentelor bancare. Dacă vedem probleme în cascadă precum Silicon Valley Bank, atunci companiile vor fi forțate să vândă obligațiuni „deținute până la scadență”, iar asta ar submina încrederea în întregul sistem bancar.

Atenție la apariția unei lebede negre.

Probabil că nu este o mare problemă... pentru că nu sunt chiar atât de mulți oameni să dețină depozite neasigurate de peste 250.000 USD la multe bănci...

Evident, există unele daune colaterale pentru companiile care dețin depozite la Silicon Valley Bank, dar dacă autoritățile de reglementare și-ar face treaba, recuperările ar trebui să fie rapide și aproape în totalitate.

Peste tot sunt riscuri, dar pentru a le minimiza, te invităm alături de noi, în comunitatea Traders Club!